Portret-robot al barbatului musulman

Assalam Alaykum!

Poate numele acestui subiect suna putin 'funny' dar consider ca ar fi deosebit de interesant si mai ales important sa incercam sa detaliem aici portretul unui adevarat barbat musulman.
Caracterul, felul in care trebuie sa se comporte in societate ( musulmana sau non-musulmana ), viata traita in mijlocul familiei - toate aceste detalii ne vor ajuta sa-l recunoastem.
Stim cu totii ca modelul ideal de barbat musulman este Profetul nostru, Mohammed ( Allah sa-l binecuvinteze si sa-l miluiasca). Oare cati dintre barbatii nostri musulmani urmeaza pasii iubitului nostru Profet (Allah sa-l binecuvinteze si sa-l miluiasca)?

1. Musulmanul si Domnul sãu

Credinciosul este prevãzãtor

Mai înainte de toate, islamul îi cere musulmanului sã creadã cu adevãrat în Allah, aflându-se în strânsã legãturã cu El, pomenindu-L adesea si punându-si încrederea în El, dar fãcând în acelasi timp eforturi de a se ajuta singur. În adâncul sufletului sau, musulmanul trebuie sã simtã cã are în permanenþã nevoie de ajutorul si sprijinul lui Allah, indiferent de câte crede cã poate realiza el însusi. Musulmanul adevãrat este prevãzãtor si receptiv la maretia creatiei lui Allah. El stie prea bine cã Preaputernicul Allah este Cel care dirijeazã toate treburile universului si ale oamenilor. El recunoaste semnele puterii Lui nemãrginite în fiecare aspect al creatiei si în acest fel credinta lui în Allah creste, îl pomeneste întruna si îsi pune speranta în El:
„În crearea cerurilor si a pãmântului si în schimbarea noptii si a zilei sunt semne pentru cei dãruiti cu minte, / Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], sezând [jos] sau pe o parte si cugetã la facerea cerurilor si a pãmântului, [zicând]: “Doamne,n-ai fãcut acestea în desert! Slavã tie! Apãrã-ne pe noi de chinul Focului!”

El ascultã cu supunere poruncile Domnului sãu

Nu e de mirare cã adevãratul musulman este, în toate lucrurile, un supus smerit al lui Allah. El nu depãseste niciodatã limitele si urmeazã poruncile si cãlãuzirea lui Allah, chiar si atunci când acestea contravin propriilor lui dorinte. Încercarea credintei
musulmanului stã în aceastã urmare a poruncii lui Allah si a Trimisului Sãu în toate treburile, mici si mari, fãrã sovãialã sau retineri: „Niciunul dintre voi nu crede [cu adevãrat] pânã nu tinde spre ceea ce Eu am adus.”1
„Însã, nu! [Jur] pe Domnul tãu! Nu vor crede ei [cu adevãrat] pânã ce nu te vor lua pe tine ca judecãtor pentru cele care se iscã între ei si nu vor mai afla în sufletele lor temere fatã de ceea ce tu ai hotãrât si nu se vor supune cu desãvârsitã supunere [hotãrârii tale].”
[Coran 4:65]
Aceasta este adevãrata supunere si totala ascultare fatã de Allah si de Trimisul Sãu. Fãrã acestea douã, nu existã nici credintã si nici religie. Din acest motiv, musulmanul nu se abate de la cãlãuzirea lui Allah si nici nu nesocoteste poruncile Trimisului Sãu,
indiferent dacã acestea îl privesc pe el ca individ sau pe cei care se aflã în grija lui si pentru care el este responsabil (de exemplu membrii familiei lui).
El are simtul responsabilitãtii pentru cei care se aflã în grija lui. Dacã vreun membru al familiei unui musulman este nepãsãtor sau nu îsi îndeplineste îndatoririlor pe care le are fatã de Allah si de Trimisul Sãu, atunci musulmanul are responsabilitatea [sã îl îndrepte pe calea cea bunã].

- extras din cartea "Barbatul musulman"
va urma